POVESTE DE DRAGOSTE Din orice universuri paralele, Jocul de curbe spaţio-temporale Ne aducea cumva pe-aceiasi cale. Ne dăruia cumva aceleaşi stele. Orice oceane ne-ar fi despărţit, Aici, sau pe un câmp cu maci aprinşi, De dragoste tot am fi fost învinşi Şi paşii noştrii tot s-ar fi-ntalnit. Te-aş fi zărit în treacăt într-o vară, Te-aş fi ascuns apoi în amintiri, Cu nimbul ipoteticei iubiri Ce o visezi în fiecare seară. Iar după ani şi tot din întâmplare, Ţi-aş fi vorbit, sau poate nici atât. Ochii spre mine vei fi coborât Nepăsători, iubirea mea ce mare. Şi anii trec cu grabnică risipă, Iubiri fugare, doruri neîmplinite, Castelele din Spania năruite, Până-ntr-o zi, până în marea clipă. Căci vine-o clipa-n-care te ating Şi tu-mi vorbeşti, şi nu mai e un vis. Ochii tăi calzi spre mine s-au deschis Şi parcă zbor, şi mă rotesc, şi ning... Şi-apoi iţi scriu cu dragoste nebună Despre clavire, leoparzi şi dor. Îţi scriu despre lăstun, despre condor, Si-ţi scriu c-aş vrea să ningem împreună. O ursitoare bună mi-a menit Să strâng în braţe dulcea ta făptura. Să te sărut cu patimă pe gură, Să-mi fi iubită şi să-ţi fiu iubit. Ne-a fost sortit, ca într-o poezie, Să trecem peste zidul de mărgean. Corăbiei mele, tu îi eşti liman La care-am ancorat pentru vecie.
sâmbătă, 31 mai 2025