Dedicată unui băieţel cuminte. Doi prieteni din pădure, au plecat pe drum agale, Să găsească o căsuţă, ridicată într-o vale. Le-a transmis, o zi în urmă, coţofana cea moţată, Că acolo se întinde o grădină minunată. Unde-n orice dimineaţă, creţulin şi bucălat, Iese David să se joace, cel mai bucuros băiat. El aleargă cu Azor, un căţel cam roşcovan, Care dă mereu din coadă, când îl vede pe motan. Aşadar, un iepuraş, însoţit de un arici, A ajuns la poarta casei, străjuită de pitici. - Băieţel, cu suflet bun, ne laşi tu ca să intrăm? Pentru c-am venit la tine, cu gândul să ne jucăm. - Cum să nu, poftiţi îndată, dragii mei prieteni mici, Vă primesc cu drag în curte şi doresc să-mi fiţi amici. Vi-l prezint şi pe Azor, căţeluşul meu frumos, Însoţit de Miorlăilă, motănelul cel pufos. Mai încolo, stă la soare, purceluşul nămolit, El vorbeşte cu gâscanul şi cu calul potcovit. Într-o parte, în băltoacă, raţa măcăne de zor, Iar curcanul cu mărgele, calcă falnic şi uşor. - Hai cu toţii, spuse David, să-l cunoaşteţi pe arici Şi pe iepuraş desigur, fiindcă, iată-i, sunt aici. Să le arătăm grădina şi căsuţa dintre flori, Pentru ca apoi să mergem, să urcăm până la nori. Ziua-ntreagă se jucară, toţi acei prieteni buni, Până când pe cer văzură, luna plină de cununi. Obosiţi, ei se opriră şi se-ntinseră pe jos, Adormind în iarba deasă, visând doar ce e frumos.
sâmbătă, 31 mai 2025