Uratura dedicata tuturor membrilor LA MULTI ANI! Haide-n rime să pornim Profeția s-o împlinim Care zice că-ntr-o sară mândră ceată-o să apară pe la ușa dumitale să-ți ridice osanale, ori să critice curat tot ce e de înfierat. Îți arunc acum mănușa și deschide, gazdă, ușa Mi te-așează în pridvor că-ți vom face un favor și n-om zice cele rele că oricum sunt puțintele Îți vom zice ce gândim Adevăruri, nu venin. Saltă gazda de pe prici, Ia pocniți, băieți, din bici! Prin urmare, gazdă dragă Ieși cu un pahar de bragă să pornească energia ce-ți aduce-n prag simbria unui an ce s-a încheiat și-i acum încondeiat. Fiecare picătură cu a ei fermecătură ne va prezenta pe dat’ tot ce-ai vrut și ai sperat. Iese gazda din gârlici Ia pocniți, gloate, din bici! Iată bahica licoare îmi deschide o cărare către un gerar trecut ce cu drag l-ai început cu speranțe și curaj, cu un tainic ancoraj de a fericirii pală fără rost de amăgeală. Astăzi anul a trecut și tot ce ai obținut nu am cum să știu defel, de nu e cam puțintel, ori de-ți este suficient și la suflet congruent. Sunt și eu cam congruent cu un frig nițel ardent ce trece prin budigăi Ia sunați din zurgălăi! Dar oricum ce s-a întâmplat Bogăție ți-a cedat că a vieții întâmplare, printr-o taină ca o boare, îți aduce orșicând experiență în primul rând, iar ca bonus, făr’ să știi, te ferește de prostii. Prin urmare, gazda mea să privești la a ta stea și să mulțumesti smerit pentru tot ce ai primit! Tot ce am primit și eu e doar vinul derbedeu care din al meu pahar s-a ”topit” ca un tâlhar. De oi mai pocni din bici crezi că-l prind pe păcălici? Anul care, iată, vine, al tău crez îl va susține dacă brazda de sub plug îți va arăta belșug Brazda-n curte să o dăm să vedem ce-o să aflăm Ia mânați boii din bici, Ceată mare de voinici! Ce stai gazdă-n bătătură, Te coboară-n arătură Și să vezi c-al tău pământ Bogăției-i șezământ Nu-l căta de diamante că nu sunt prea importante, Ci te-apleacă mai vârtos și să simti cu-al tău miros cum miroase a curat și de zei îi dezmierdat. Iar când vor mai trece luni, două-trei să mai aduni, Gazdă, pune în pământ Bobul de învățământ ce îl ții astăzi ascuns, neștiut și nepătruns. Mă uit gazdă la pahar și m-apucă-o ciudă iar că nu știu din ce prilej nu mai simt vin în gâtlej. Și cum gazda nu aprobă s-o trezim, ceată, cu-o tobă! Și apoi, tu, mândră gazdă, spre locul ce azi e brazdă să privești din când în când spre un firicel plăpând ce va răsări atunci când va fi iarbă pe lunci. Al speranței timid vrej se va ridica vârtej spre acel nedefinit către care ai țintit. Vrejul să îți fie scară, calea fără de ocară! S-ajungi gazdă unde vrei pe-ale viselor alei! Tot ce azi simți că dorești, mâine să sărbătorești! Tot ce ieri ai chibzuit și-a rămas zăgăzuit să îl iei cu tine-n drum într-un renăscut fatum! Gazdă, ce tot stai și taci Adă-ne vreo doi colaci, și vreo două mere coapte în semn de afinitate pentru ce azi ți-am urat drept o cale de urmat! Și de vreti și bănuței, Sunați iar din clopoței! Să fii gazdă sănătoasă necuprinsă de angoasă, mai ales c-am isprăvit și că tot ce ți-am dorit n-a venit din obicei! A avut un drept temei că așa eu am simțit să-ți transmit amănunțit că a noastră prețuire este semn clar de iubire. Cu un bob de lacrimea, eu închei urarea mea, Dar nu plâng de despărțire că simțind a mea pornire știu că te voi revedea peste-un an, în prag, colea, răzimată-n așteptare să primești nouă urare. Noi plecăm acum de-aici, Ia pocniți, fârtați, din bici! Și din piepturi de țărani să strigăm cu toți: MULȚI ANI!
sâmbătă, 31 mai 2025