...Prin aur veșted

Prin aur veşted şi aramă
Păşeşte Anotimpul rece,
Iar ceaţa zarea o destramă
Şi orizontul îl petrece.

Secundele se strâng în bulgări
Ca de zăpadă azurie.
Ca vise-albastre de călugări
Codrul se trage-n sihăstrie.

Ci dintr-o liniştire sfântă
Uitând de orişice problemă
Să vadă perle cum s-avântă
Lebede - boltei diademă.

Şi cum se duc cu zboru-n Soare
Pe cărărui aeriene
Căci nu le-ajunge, cum se pare,
Aur atâta din troiene.

Ce-l vor nu pentru importanţă,
Dar sufletul să lumineze
Crescând în cer ca o Speranţă
Fără de viaţa-n paranteze.

Nu-i o fugire ori o goană
E doar o cale... cale lungă,
Iar ceaţa tremură bălană
De parcă vrea să le ajungă.
Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com