RĂVAŞ DE DOR

În marea liniştită plouă - 
Mie îmi pare-o-mbrăţişare,
Iubire între cer şi mare. 

E-o ploaie dăruită nouă...
Sunt singur, dar te văd mereu:
Te-aşterni (tăcut ca ploaia-n valuri
Etern topindu-se pe maluri)

Din ceruri în sufletul meu...
O zână îmi apare-n cale
Râzând în visu-mi ca-n poveste - 

De la-nceput ştiu cine este:
Eşti tu! Săruturile tale

Trădează o suflare-astrală.
Iar eu, ştii bine, te iubesc
Neîncetat şi nebunesc!
E totul scris pe verticală.