ține sub deget de ascultare butonul apocalipsei șotronul puterii se joacă pe scheletele noastre flămânde din țara candorii în cască îmi șoptești apăsat nu-i vinovat zadarnic lacrimă înjunghiată rup orizontul în două ca respirație tu aprinzi candelă în altare străine și te minți că trepăduși cu pădurile-n spinare au dizlocat geana pământului din vocala arhetipală litanie cu orbitele goale îți umple derma de lepră doar ei poartă arsură de vină că mutanții au mușcat de coapsă luna și-au tatuat abis între coastele mele ca o ghilotină desparte magia de poveste inocența oarbă întorci filele cărții ruine sfărâmi între atrii înțelesuri oligofrene cangrenează clipa privesc lung curcubeiele din buricele venelor și eliberez supernovele galaxia își iese din piele când arginții încuie muzica sferelor irișii retrag răsărituri zemoase de pe țărmurile vampirilor lumina este toxică pentru inima ce ventilează doar întuneric în casa cea sacră distanța dintre valve se îngustează cu o geneză ratată regele înghesuie avar pietrele nimicului în coroană pe bordura nopții compasiv un licurici își scrie memoriile și surâde în locul vacant alunecă înalt butonul roșu și-ncepe să ticăie ca o inimă
sâmbătă, 31 mai 2025