- Rescriu eternitatea mai mereu! (de când tu mi te joci cu viața mea). - Să corespundă cu sufletul tău! De vreme ce-a ieșit în calea ta. Mă mistuie o seamă de cuvinte, Pe care nu le spui din întâmplare. - Ci mai degrabă ele-mi par sentințe! Ce uneori ne sunt foarte neclare. Poteci de vise adormite-n timp, - Au tot creat dorințe iluzorii! - Din ele, încercând chiar anotimp! Sperând să îl accepte muritorii. - Nu pot ajunge eu în Univers! (de-aceea l-am chemat pe el la mine). Iar vieții noi i-am calculat alt mers, Să fie clar și înmiit mai bine. - Rescriu silabe pe un curcubeu! (cu o peniță care-i ruginită). Și-ți recunosc că sufletu-mi e-al tău, - Iar viața chiar îmi e redefinită! Brăila, iulie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025