*algebră planetară* nu-i nevoie ca pe-o gâză paranoică să mă privești concentrat din lentilă de arhivar pentru că algebra mea astrală nu aliniază aceleași sunete comune în claviatura unui timp împărțit egal aceleiași eternități fără discriminări de emisie când te invoc smerit nu mi te-arăta doar ca un demiurg de duminică nu doar odihna și-a pus pecetea pe epiderma stelară din care expir strălucirile poate culoarea ochilor mei nu știe încă să alchimizeze întunericul fără să-l întoarcă oglinzilor injectezi în venele lumii îndoiala cine sunt arde sulfuric în bucatele zilei sub crusta glazurată otrava care veșnicește lumina tatuează vibrația în algoritmi unici înțelesul coacerii verbul a fi nu trebuie să cadă de pe ram ca un fruct putrezit în verde nu vărsa frigul galactic în inimă înainte de-a seta programul pulsației și ne iartă nouă păcatul dividerii ruga înverzește pustiuri spun străbunii nu mă lăsa pieirii tată între tâmplele tale adăpostește-mi genunchii păsări măiastre își fac în vertebre cuiburi ai încredere mai am de colorat câteva stele și nu cred că morga didactică ți s-a lipit de creier într-atât încât să uiți viața nu se respiră în piele de reptilă groasă și solzoasă precum o moarte embrionară nu vreau ca arătătorul efemerului să acuze mai departe de cerul vândut pe bucată în arterele mele sângele fierbe universul ce rămâne staționar din cauza închistării și-și ronțăie propriul cordon ombilical nu-mi poate contabiliza nici aripile frânte nici văzduhurile doar morții arată fără greș calea regală deschide-ți pleoapele să-mi pot impregna pupila de taine față în față cu tine părinte împart increatul la doi înainte de-a apăsa butonul big bang-ului
sâmbătă, 31 mai 2025