Într-o poiană fermecată dintr-o pădure Un public imens se adună acolo În fiecare seară să o asculte pe roza muzicală. Spinii o apără de îmbrățișările de urs ale fanilor înfocați, „Să nu te superi pe mine, domnule urs!” “Nu-i nimic,” a mormăit el, Apoi corpul măreț și l-a mișcat în ritmul cântecului vesel. Verde este pielea micuței soprane, Ea poartă o rochie de un roșu seducător, roz jucăuș, albă ca zăpada, Portocalie, albastră, galbenă sau neagră ca smoala În funcție de tipul de cântec pe care îl cântă. Păsărelele sunt corul, Numai cei destul de curajoși vor îndrăzni să i se alăture. Însă renumita divă îi respectă Pe cei mai talentați cântăreți ai tuturor timpurilor, îngerii. Copyright Georgiana L. Gheorghe Toate Drepturile Rezervate. 08.11.2019
sâmbătă, 31 mai 2025