Rugaminte

Rugăminte....

Ți-am bătut la poarta-naltă,
Ți-am bătut uşor în nori,
Mi-ai răspuns în straie-alese, 
Mă cuprinse-al tău fior.

Dor parcă-ți era de mine,
În brațe m-ai fi cuprins.
Nu ştiam cine pe cine,
Se lăsa de-acum învins.

Nu erai cu barbă mare,
Nu aveai mantia lungă,
Erai parcă rupt din soare,
Ochii începeau să-mi plângă

Ce să-ți spun, după o viață?!
Ce să-mi iei, ce să-mi mai dai?
M-ai fi luat la tine-n casă,
Eu ți-am spus însă, să stai.

Ți-am întins decât o mâna,
Mi-ai atins-o-ncet, în zbor.
Mă-mpingeai încet, din urmă,
Nu voiai să mă cobor.

Eu priveam în jos, cu jind,
Toți de-acolo mă chemau.
Îi vedeam pe toți jelind,
Tu, voiai la tin' să stau.

Ba voiam, ba nu voiam,
Ba în jos, în sus priveam,
Viața toată o trăiam,
Tor ce-a fost, vedeam prin geam.

Îngerii-mi strigau pe nume,
Sufletul mi-l tot strigau,
Aş fi vrut să pot rămâne,
Dar de jos, mă tot chemau.

Mi-ai deschis încet o uşă...
Parc'aşa, m-ai fi convins...
Mama...'nainta senină,
Mama  mea....cu părul nins....

Nu se-apropia de mine,
Tor venea, dar se ducea.
Semne îmi făcea cu mâna,
Eu să plec, ea să mai stea.

M-a trimis în jos, în viață,
De mâna, tu m-ai desprins...
Inima-ncepea să-mi bată...
Tu...te-ai declarat învins?!

Ştiu c-atâtea ți-am promis
Şi nimic nu am făcut.
Iartă-mă, nu doar în vis,
Ceartă-mă, dar fii tăcut!

O sa vin odat' la tine,
Sper să vrei,Tu, să mă iei...
Căci sunt plină de păcate,
Doamne, ai grijă de anii mei!

2017, primăvara
Simina