Eşti schilav tot! Un cerşetor Te-ntorci acum acasă, Şi ce fecior frumos erai! Dar oricum eşti, ce-ţi pasă! Tu vei vedea iar satul tău Şi casa voastră-n vale, Şi biata mamă-ţi va ieşi Plângând în cale. Şi eu rămân să mor pe-aici Cu liftele păgâne! Ah, parcă simt că n-am s-ajung Să văd ziua de mâine. Cu douăzeci deodată-n car La groapă mă vor duce, Şi, bun e Domnul, de-om avea La cap o cruce. Noi de copii ne ştim, şi-am fost Ca fraţii, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărţit cu tine; Şi tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare; Să-ţi răsplătească Dumnezeu, Că-i bun şi mare! Şi-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine ştire, Că n-am fost la un regiment Dar spune-le ce-ţi place. Că pentru ei ori viu, ori mort, Totuna face. Iar mamei Doamne, cum aş vrea Credinţa s-o înşele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele, Dar voi sosi cât de-n curând. Ascultă-mi rugămintea, Că mama, dac-ar şti că-s mort, Şi-ar pierde mintea. Tu s-o amâni cu zi de zi Şi spune-i câte toate, Ea e bătrână, n-are mult Să mai trăiască, poate; Şi pentru ce să-i amărăşti Şi zilele puţine? Că n-are în lume bun şi drag Decât pe mine. Iar Linii, de s-ar întâmpla Să vă-ntâlniţi vreodată, Să-i spui că-s sănătos şi-aş vrea S-o aflu măritată. Tu uită-i-te-n ochi să vezi De-o doare ori n-o doare; Iar dacă vei vedea-o stând Nepăsătoare, Să-i spui că m-ai lăsat rănit Pe umedele paie, Că doctorul în carnea mea Adâncă brazdă taie, Că de dureri eu mă izbesc Şi urlu ziua-ntreagă, Şi c-am murit gândind la ea, Că mi-a fost dragă. Şi dacă ochii ei atunci Mai tulburi se vor face, N-o mângâia! E de prisos, Te rog s-o laşi în pace. O frunză veştedă nu-ţi dă Cuvânt să zici că-i toamnă Şi-o lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă! Şi-acum dă-mi mâna! A sunat Cornistul de plecare, Du Oltului din partea mea O caldă salutare, Şi-ajuns în ţară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pământul ţării să-l săruţi Şi pentru mine!
sâmbătă, 19 aprilie 2025