mi-au trecut prin suflet ierni îngheţate veri dogoritoare dar primăverile mereu aducătoare de lumină le-aş pune zălog pentru nemurire port în ochi cuiburi de heruvimi întorşi acasă obosiţi de căutări inutile inima mi-e verde aşa cum numai pădurea ştie să-nfrunzească obraznic în noaptea de florii iar tu mă locuieşti pe fiecare ram pe care îl întind spre cer în speranţa că într-o zi îl voi atinge hristos a înviat îţi spun în dimineaţa aceasta de-nceput de viaţă dă-mi mâna iubite hai să ducem vestea sufletelor îndoliate de tristeţe niciodată moartea nu ne va mai aşeza în genunchi eu sper eu simt eu cred *** fiecare anotimp emană lumină caldă rece poleit cu verde sau argintiu pe toate le-am transformat în primăveri și le-am botezat cu numele tău serafimii ne-au brodat existența cu lacrimi din cupele crinilor fac palmele căuș să adun stropii de rouă căzuți din spinii de pe fruntea lui Hristos ca să transform în iubire tot ce ating simt mugurii tăi plesnind evantai în cuibul ramurilor îmbătați de fantezia albastrului pur noaptea de florii e primăvara noastră petalele se deschid spre cer hristos a înviat iubito hai să facem lumină în întunericul vieții să urmăm calea destinului pas cu pas până în adâncul edenului șarpele a fost izgonit moartea a căzut sub coasă eu știu eu simt eu cred liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 23 august 2025