Zori de ziuã, zori de dor, Ale soarelui Vestale, Trupu-şi scaldã-ncetişor În parfumul de bujor Şi se-mbracã în petale. Firele de iarbã nouã, Trezite din somnul lor, Întind cupe mari de rouã, Taie verdele în douã Şi le dau şi zorilor. Zorile ridicã-n cer A nopţii neagrã cortinã, Stelele adorm şi pier, Visele zboarã-n eter, Pe Pãmânt e doar luminã. Soarele întinde-o razã, Ochii-şi freacã somnoros Şi-i deschide ca sã vazã Cât de tare lumineazã, Pentru-a-i dea lumii prinos. Dar, privind în jos, tresare, Cascã gura aiurit Şi exclamã cu mirare: „Minunatã întâmplare! Salcâmii au înflorit!" Vocea caldã din azur Pãsãri, ierburi, flori trezeşte. Macul roşu şi mahmur Cu ciudã priveşte-n jur, Mireasma îl ameţeşte. „Câtã nedreptate-n zori!" Spuse el. „Înnebunesc! Are spini de te-nfiori, Dar e plin de albe flori, Pe când eu mã înroşesc." Diafana pãpãdie, Deşi a primit în dar Boabe mari de apã vie Şi nimb, strigã: „Mãi, sã fie! Am sã-nfloresc şi eu iar!" Socul coboarã din vise Ca de pe un alt tãrâm, Palme-ntinde albe, ninse. „Sunt mai luminat, îşi zise, Decât falnicul salcâm." Delicata iasomie Lung priveşte cãtre drum, Vântul lin prin crengi adie, Dor înmiresmat o-mbie Spre-al salcâmilor parfum. Zvon dau depãrtãrilor Pãsãri multe şi sprinţare, Roatã dau cãrãrilor Şi glas întrebãrilor: „Ce e? Ce e? Un alt soare?" Soarele-şi face balsam De miresme şi culori, Eu nu vreau decât sã am Cuibul aninat pe-un ram De salcâm cu multe flori.
sâmbătă, 31 mai 2025