- Dă-mi şapte zile, doar atât îţi cer În schimb, promit să-ţi dau eternitatea, Şi şapte stele-n colţul meu de cer, Acolo, ne vom construi cetatea O mică Romă-n care tu şi eu Zidi-vom temple ca ofrandă Lunii, Vom scrie ode Soarelui mereu, Ne vom iubi sălbatic precum hunii. Doar şapte zile-ţi cer şi-o dimineaţă, În schimb promit să-ţi dau eu şapte nopţi, O primăvară caldă... sau o viaţă, Pe buze-aroma strugurilor copţi. - Că nu mai pot trăi departe, știi, Nu mi-ar ajunge-o viaţă lângă tine, Veac după veac te-am așteptat să vii, Nu poţi pleca în zori, nu-mi va fi bine. Voi plânge după-aroma de gutui A gurii tale moi, catifelate Și după gustul dulce amărui; Te rog, ridică la putere șapte Și vei avea imperiul tău roman, Calea Lactee toată la picioare. Voi arde tot pământul, piroman Voi deveni... să-mi fii veșnic o floare! Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ești poezia sufletului meu - Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014