Culori prinse-n gânduri, explozii în suflet, Imagini prea vii și scurse în scâncet... E toamnă în versuri dar pomi înfloriți În inimă prind rădăcini și-s cerniți. Albastru de stele și galben de lună Îmbracă poemul iubirii și-o strună În vântul din toamna căzută pe frunte Se plânge că plouă cu ani... și nu minte. Frumoasă-i iubirea și inima-i caldă, În ea amintirea sfioasă se scaldă, Pălește iar toamna cu brumă pe tâmple, Lăsăm fericirea din nou să se-ntâmple!
sâmbătă, 31 mai 2025