Nici cuvinte de ediții, Nici banalele voroave Nu se leagă-n propoziții Să înceapă măcar snoave. Vorbulițele mărunte Cât și frazele mărețe Nu se cer să le ascult eu Cu propuneri îndrăznețe. Căci încet, de după creste, Luna... Luna se începe - Cea mai importantă veste Slobozeniei din stepe. Mările și le revarsă Să mă-nvăluie în rază Sfiiciunea de mireasă Nunta cum îmbrățișează. Molcomirea-i peste fire Curge ca o melodie Țiuie că-n auzire Pacea ei de gingășie. Chiar de se doresc vibrații Să se scuture-n lumine Nu le dau porniri în spații Înstrunându-le în sine. De ce - nu știu, cum soborul Nu-nțelege baioneta Și tac sală, dirijorul Când și-a înălțat bagheta. Doar aștept să se înceapă Muzica fără hotare Peste bulbucit de apă Și prin lina fremătare. Totuși n-am prins când pornise Adierea ei în noapte Doar simții - porniră vise Ca și bălăioare șoapte. Nu grăbesc, nici nu răsună Cu-avântările lor calde Numai pleacă-n mări de Lună Aripioarele să-și scalde. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025