Eram copil şi mă duceam în parc, un loc drag, mie, S-ascult al vântului suspin.. s-ascult din veşnicie Cum cerul răsuna-n cântări, copaci de veselie Băteau din palme... căci erau cuprinşi de bucurie... Şi florile-şi plecau ades, petalele gingaşe Şi păsările peste drum, tot cântau drăgălaşe... E toamna iar.. şi un covor de frunze-i toată strada Eu calc pe ele.. mă-nfior.. mă strigă-n casă, tata: "-copile.. iar te-ai dus în parc.. ca să vorbeşti cu cerul?" Eu caut printre stele mii să pot găsi misterul Misterul stelelor pe cer.. şi cerul.. cum e oare? de unde vine-aceasta blândă, dulce rază de soare? De ce-am venit pe-acest pământ.. de ce mai sunt în viaţă... Îmi dă răspuns şoapta de vânt: "- o, cum? Nu ştii, dulceaţă?" Deschid urechea.. mă-nfior.. ce glas duios... şi-ndată Ascult!.. dar ce folos.. iarăşi, mă strigă al meu tată: "-hai mai copile.. tu azi vii? Eu ţi-am promis plimbarea, Un magazin cu jucării te-aşteaptă.. înserarea Ne va prinde pe drum.. dar, hai grăbeşte-te, odată!" Eu las totul.. totul acum.. m-aşteaptă al meu tată.. Cu ochii după stele iar, privesc şi întrebarea Răsare-n gând... dar şoapta Lui.. din nou străbate zarea... Se-aşeză la urechea mea.. şi mă-ntreabă: "- copile, Ce-ai vrut cu întrebarea ta ca să mă-ntrebi pe mine?" "-am vrut să ştiu de ce-am venit aici pe-acest pământ.. Şi cum e cerul străveziu ? Şi alte ceruri, sunt? Mai sunt copii.. şi case.. chiar? Mai sunt boli şi dureri..?" Iar şoapta îmi răspunde iar: "-o, nu... sunt mângâieri, E-un soare sfânt strălucitor.. copii care dansează, Iar florile de dragul lor pe toţi îi parfumează... Sunt îngeri mii.. maiestuoşi.. iar străzile-aurite.. Sunt locuri pentru toţi cei sfinţi de Domnul, pregătite... Dar mai presus de frumuseţi.. de-orice sfântă culoare E Domnul Cerului, Măreţ.. în haine lucitoare! Şi nu sunt lacrimi.. nici dureri.. la toţi li s-a dat Harul Să aibe-acolo mângâieri... căci vindecarea-I Darul, Primit din Mâna Lui cu drag când a trecut Calvarul.. Când răstignit a fost atunci.. pentru întreaga lume... Nu vrei... copile drag,.. de-acum să porţi a Lui sfânt Nume? N-ai vrea copile ca să fii acolo-n veşnicie Şi bucurie ai avea nu ca de-o jucărie... Căci jucării şi bucurii ce sunt pe-acest pământ Cândva.. cu toate vor pieri.. vino la Domnul Sfânt!" Şi mă lăsă îngândurat apoi şoapta Lui dulce Şi parcă m-a durut atunci când mi-a vorbit de-o cruce... "-o, ce să fac? Aş vrea.. aş vrea să fiu cu EL îndată... Dar mă-nfior şi mă întreb: ce-ar spune al meu tată?" Eram copil când vocea Ta am auzit Părinte.. De-atunci nimenea ca şi ea.. nu mi-a vorbit.. cuvinte Ce au rămas în suflet vii... mai vino şoaptă, azi Şi răscoleşte-mi amintiri... mangaie-al meu, obraz! Iar tata.. ce-mi va zice-acum.. nu mai ascult deloc Că-n inimă arde de-atunci al dragostei sfânt, foc Şi vreau să te primesc cu drag şi de-acum înainte, Să-mi fi Prietenul meu Bun.. şi şoapta din cuvinte! 06.10.2015
sâmbătă, 31 mai 2025