Sonet despre Mama

Sonet despre Mama

Ce mai frumoasă şi mai dragă vârstă a vieţii
De care-n inocenţă n-am prea ţinut seama,
A fost când copilaş, stând pe lângă Mama
Urcam în sus spre vârsta anilor adolescenţii.

Sub grija sa de mamă nu cunoşteam teama
Şi-urcam de zor, mergând spre anii tinereţii,
Şi-aşa păşeam pe nesimţite-n roua dimineţii
Ca floarea-mbobocită, plătind în taină vama.

Prea scumpi şi preţuiţi, î-mi sunt anii acum,
În viaţă, când mama o privesc şi nu mai e -
Cu sfaturile ei de aur bune pe al vieţii drum!

Din amintiri, doar mai răsare ca-n poveste
Şi urcă-n sus spre cer, ca valul cel de fum -
Ce-apare ca un vis, şi nostalgic se topeşte.

Flavius Laurian Duverna