M-aş rupe din evul plăpând O altă menire să am Când calul izbânzii aşteaptă Să tragă cu mine la ham. Un drum nesfârşit ne înfruntă Prieten cu aripi de ceară Şi-aş vinde rotirea comună Spre-a creşte din patimă iară. Dar seara m-ajunge din spate Şi rănile vârstei mă dor Când frânghia-ntinsă a vieţii De-un stâlp nevăzut o-nfăşor... E-o vreme uitată când veşnic Din ceruri ne-am rupt amândoi Stai, calule-opreşte-te o clipă C-aş vrea să privesc înapoi.
sâmbătă, 31 mai 2025