Te știu acum! Era doar o pojghiță acea răceală din privirea ta, dar mersul calculat, ca de actriță, te-a dat de gol rapid, iubita mea! Păreai de fier, erai întruchipare a unei zeități de prin Olimp ce-i gata să răspundă cu teroare, la orice provocare, dur, la timp. Dar te-am ghicit! Privirea-mi insistentă te-a străbătut și, dincolo de scut, am întâlnit iubirea ta latentă, pe care s-o descopăr n-am crezut. Ți-am curățat răceala din privire, și ți-am spălat mândria-n ape noi, învăluindu-te cu-a mea iubire, și-nlăturând carcasa ca de sloi. De-acum, iubita mea, îmi ești din aur, zeiță coborâtă dintr-un vis, ce îmi așterne peste frunte laur, zâmbind atât de cald și de deschis.