TĂMĂDUIRI

Tămăduiri

Pentru Christian Martin

Smerită catedrală, mama mea.
Din lacrimi o zidesc și-aș vrea să-mi spună
Că pot fi înfiat de-un Cer cu lună,
Căzînd la pieptu-i ca o turturea.

Smerită catedrală, mama mea.
Flautul mării preoțește-n tine
Și-un neam de pescăruși la clavecine
Îți intonează visul într-o stea.

Smerită catedrală, mama mea.
Tămăduiri tăcerile îmi lasă
Pe amintirea ta, tot mai frumoasă,
Ce-o mîngîie Iisus cu mîna Sa,

Cîntîndu-ți: ”Leanco, Leanco, de sub Cer,
N-auzi cum freamăt ca un palmier???”