Cetatea este tristă, Turiștii au plecat; Ecouri mai persistă În târgul neuitat. ..................................................... Pavaje patinate lucind medieval Cu pași ușor purtați de clipele pierdute Pe sub felinare care lumină opal, Fantome însuflețite din vechile redute... Acolo un cavaler se amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița-i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... ........................................................ Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea legendelor deșarte Purtat de lilieci în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă așteaptă: domni, domnițe Iar vezetiul nopții șade pe-o băncuță, Descâlcind în gânduri financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță... Dar, iată: ies petrecăreții! Privirea obosită deodată i se înseninează Caleașca sa frumoasă spre zorii dimineții Printre lampioane vechi din nou parcă valsează... ....................................... Diversele graiuri rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le-au stârnit, Acum sunt ostenite şi după șuvoi de glume Se scurg spre vise dulci în raiuri de dormit... .................................. Cetatea este tristă, Turiștii au plecat Ecouri mai persistă În târg de neuitat! 20.03.2017 (Republicare-poeții noștri)
sâmbătă, 31 mai 2025