Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine? Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună, Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână; Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem, Despre-a noastră plimbare, de-al iubirii blestem Ce răceala absurdă a adus între noi Și în suflet durere ne-a turnat – suntem goi. Am ajuns doi străini – cât de mult ne-am iubit! Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit Și din trupul ce-am fost – astăzi doi singurateci, Despărțiți, suferim precum caii zănateci Ce-au scăpat dintr-un țarc – al iubirii ocol, Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol; Libertatea e grea fără gram de iubire... Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire! Adu-mi draga-napoi, cu iubirea ei caldă, Să mă-mbăt de amor care sufletu-mi scaldă – Să fim iar amândoi doar un cuget și-un trup Simțământul iubirii să-mi dea har să erup!
sâmbătă, 31 mai 2025