Mă uit în zare toamna peste ogoare, Se văd recoltele bogate sub soare, Ce uneori arde necontenit, Iar arșița e de neoprit. Vine toamna, se-așează peste câmpii, Se-adună din nou holdele aurii, Dar toamna începe cu calde șoapte, Desculță prin frunze și lanuri coapte. E vremea fierbinte cu miros de lut, Sub umbra nucului merg să ascult, Când vântul adie-n cântarea frunzelor, Foșnind printre crengi pline de dor. Culoarea mă-ncântă-n sufletul meu, Aș vrea să fie toamnă mereu, Frumos era și-n timpul verii, Dar ardea soarele și focul iubirii. Natura noastră pentru noi se-nchină, Cu hrană lumea-n brațe să o țină, Iar pentru noi viața-i ca o umbră, Să alungăm tot ce-i blestem și ură.
sâmbătă, 31 mai 2025