Toamna-n foi de-aur se răsfaţă, Ruginiul pomilor, e acum de faţă, Pune zeghe coclită peste goruni, Iar roada-i coaptă-n tufe de-aluni. Cad trupuri vii, ştirbite de rugină Şi vântul trece singur prin gradină Privind cu dojana inabil ascunsă Cum cade lin, o-ntarziată frunză. Stând cuvincios, aşezată pe-o treaptă La moara tăcută, o babă aşteaptă . Să-i vină moşul,de la povarna din sat Aburit de fum şi rachiu degustat. Că visul meu e-o pată-nsîngerată. Ştiu bine,numai toamna-i vinovată, Cu ochiul roşu păzeşte prin uluci Panere pline cu struguri şi nuci.
sâmbătă, 31 mai 2025