Toamna dintre două trădări

- Mă doare toamna ca un spin în suflet
Înfipt adânc şi totuşi, undeva,
Pe-un ţărm de cer, o rază de lumină,
Îmbracă în albastru tâmpla ta.

Pe plaje trece vântul şi-nserarea
Cu paşi nostalgici piaptăn-amintiri,
N-aş vrea să ştiu ce gust are trădarea,
Şi totuşi, toamna vine... O respiri

În fiecare frunză ce sfârşeşte
Pe caldarâmul ud. De ce nu-mi legi
La ochi eşarfe albe? Îndrăzneşte
Să simţi durerea mea şi-o să-nţelegi!

- Mi-e dor de toamnă ca de-un vis ferice,
De-un miez rotund de fruct, bogatul rod
Să-mi îndulcească viaţa. Un complice	
E visul meu cu tine... Eșafod,

Din frunze moi păstrând parfumul verii,
Voi înălţa şi-o să murim gustând
Din pasiuni, iar la căderea serii
Vom învia sub trena unui gând

Ce te va ţine-o toamnă lângă mine,
La pieptul meu să guşti din struguri copţi,
Aceasta nu-i trădare, toamna vine
Lăsând cortina ploii peste nopţi.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș