Toamnă lungă ... Copacii toți sunt bântuiți de toamnă Un vânt viclean le usucă frunza, Ca un păianjen ce-și țese-n taină pânza Și-ntinde toamna vălul, copacii să adoarmă! ... Cu fiecare zi, pădurea ruginește Și frunza de pe ramuri se scutură în vânt Și-adorm încet copacii, doar frunza mai foșnește, Cînd trupul ei firav se-așterne pe pământ! ... Noi am zărit o vulpe pitindu-se-n lucernă, Nu era prea sperioasă, probabil ne știa, Îți amintești iubito, atunci când ne privea Cum ne-a pătruns natura, cu pacea ei eternă? ... Încet se-așterne toamna iubito, peste noi, Dar inimile noastre, sunt încă-n primăvară, Cât de curând copacii vor fi negri și goi, Ne va fi lungă toamna, frumoasă și ușoară!
sâmbătă, 31 mai 2025