În inim-al tău nume eu, am prins O toamnă.. care vii doinind în vale Şi n-aş mai vrea, vreodat să te desprinzi Că-mi dai mereu doar străluciri pe cale Aş vrea cu mine să rămâi mereu Să fie anu-ntreg.. o toamnă, doar Cu pârguiri aduse în antreu, Care sfârşesc la micul aprozar... Mă bucuri ani de ani ce trec la rând Şi apoi pleci... - Aşa ţi-e dat în viaţă Dar trece anul.. şi-atunci vrând nevrând Ne întâlnim la struguri din dulceaţă Aş vrea ca să te ţin în palma mea Să nu te las ca să mai pleci vreodată! Dar toamna, îmi şopteşte-acum aşa Cu glas de doină, sfântă şi curată: "-Tu vrei ca să mă ţii în palma ta Că-ţi plac foşnirea frunzelor sublime Chiar de mă prinzi.. să ştii.. nu vei putea Ca să mă ţii copile pentru tine... Căci anii trec.. se duc şi nu mai vin Iar soarele.. răsare şi apune.. În viaţă e necaz.. şi e senin... Dar toamna-n mâna ta, nu o poţi ţine.. Doar cântul doinelor care se-aud În turmele de oi ce plec la vale În glasul codrului foşnind tăcut Şi-n şopotiri cu glasuri de izvoare În văi de aur, strugurii s-au copt... O, vino! Şi te bucura în soare Căci a mea vreme trece... şi nu pot Să stau în mâna ta... şi-atât mă doare, Că vin aşa cum este scris de sus O dată-n an cu bogăţii la tine... Eu ştiu că mă iubeşti! Iubesti, nespus... Dar plec mereu..mereu! C-asa e bine! Şi nu, numele meu în palma ta Ci roada mea, tu să o porţi cu tine Privind mereu spre zări, m-aş bucura De-ai să m-aştepţi şi anul care vine!" 30.09.2015 Daniela Banita
sâmbătă, 31 mai 2025