Departe, frate, departe,Departe şi nici prea foarte,Sus, pe şesul Nistrului,Pe pământul turcului;Colo-n zarea celor culmi,La groapa cu cinci ulmi,Ce răsar dintr-o tulpinăCa cinci fraţi de la o mumă,Şedea Toma Alimoş,Boier din Ţara de Jos;Şedea Toma cel vestitLângă murgu-i priponitCu ţăruşul de argintBătut negru în pământ;Şi pe iarbă cum şedea,Mândră masă-şi întindeaŞi tot bea şi veseleaŞi din gură-aşa zicea:– Închinare-aş şi n-am cui!Închinare-aş murgului,Dar mi-e murgul cam nebunŞi de fugă numai bun;Închinare-aş armelor,Armelor, surorilor,Dar şi ele-s lemne seci,Lemne seci, oţele reci!Închina-voi ulmilor,Urieşii culmilor,Că sunt gata să-mi răspunzăCu freamăt voios de frunză,Şi-n văzduh s-or clătinaŞi mie s-or închina!Iată, mări, cum grăia,Că-n departe auzeaUn nechez ce nechezeaŞi se tot apropia.Toma-ncet mi se scula,Peste câmpuri se uitaŞi zărea un hoţomanPe-un cal negru dobrogean,Pe-un cal sprinten voinicesc…Plătea cât un cal domnesc.Hoţomanul nalt, pletosCum e un stejar frunzos,Era Manea cel spătos,Cu cojoc mare, miţos,Cu cojoc întors pe dos,Şi cu ghioaga nestrungităNumai din topor cioplită.El la Toma-ncet veneaŞi din gură-aşa-i grăia:– Alei! Toma Alimoş,Boier din Ţara de Jos,Ce ne calci moşiileŞi ne strici fâneţele?Boier Toma AlimoşÎi da plosca cu vin roş:– Să trăieşti, Mane fărtate!Dă-ţi mânia după spate,Ca să bem în giumătate.Mane cu stânga lua,Cu dreapta se înarma,Paloşul din sân scotea,Ş-aşa bine-l învârteaŞ-aşa bine mi-l chitea,Că pe Toma mi-l tăiaPe la furca pieptului,La încinsul brâului,Deasupra buricului,Unde-i greu voinicului.Toma crunt se oţerea…Mane-n scări se-nţepenea,Dos la fugă şi punea.– Alelei! fecior de lele!Căci răpişi zilele mele!De te-aş prinde-n mâna mea,Zile tu n-ai mai avea!Şi cum sta de cuvânta,Maţele şi le-aduna,În coşuri şi le băga,Pe deasupra se-ncingeaŞi la murgu-i se duceaŞi cu murgu aşa grăia:– Alelei! murguleţ mic,Alei! dragul meu voinic!De-ai putea la bătrâneţeCum puteai la tinereţe!Murgul ochii-şi aprindea,Necheza şi răspundea:– Iată coama, sai pe mineŞi de-acum te ţine bine,Să-ţi arăt la bătrâneţeCe-am plătit la tinereţe!Toma iute-ncăleca,După Mane se luaŞi mereu, mereu striga:– Alelei! murguleţ mic,Alei! murgul meu voinic,Aşterne-te drumuluiCa şi iarba câmpuluiLa suflarea vântului!Murgul mic se aşternea,Mane-n lături se zărea,Toma turba şi răcnea:– Tăiatu-m-ai tâlhăreşte,Fugitu-mi-ai mişeleşte.De te-as prinde-n mâna mea,Zile tu n-ai mai avea!Stăi pe loc să ne-ntâlnim,Două vorbe să grăim,Două vorbe oţeliteCu paloşele grăite!Mane-n lături tot fugea,Iară Toma-l agiungeaŞ-aşa bine mi-l chitea,Că din fugă mi-l tăiaGiumătate-a trupuluiCu trei coaste-a negrului!Mane-n două jos cădea,Toma murgului zicea:– Alelei! murguleţ mic,Alei! dragul meu voinic!Ochii-mi se painginesc,Norii sus se învârtesc.Te grăbeşte, aleargă, fugiŞi ca gândul să mă duciColo-n zarea celor culmi,La gropana cu cinci ulmi,Că eu, murgule-oi muri,Pe tine n-oi mai sări!Iar când sufletul mi-oi da,Când nu te-oi mai dezmierda,Din copită să-ţi faci sapă,Lângă ulmi să-mi faci o groapă,Şi cu dinţii să m-apuci,În tainiţă să m-arunci,Ulmii că s-or clătina,Frunza că s-a scutura,Trupul că mi-a astupa.
sâmbătă, 19 aprilie 2025