S-a rupt ceva, timpul s-a spart, iar veșnicia e încremenită; pe nava vieții-mi văd de cart, marea este de-un calm ... prea liniștită. Nu-i nici caniculă, nici ger - e-o acalmie a răbdării, taină tăcută - plin mister - se-așterne-n pragul înserării. Amurgu-mi dăruie extaz, o plenitudine a firii; nava-mi se-ndreaptă spre-un talaz ... Mă dor de dorul nemuririi! .............................................. Pași repezi, repezi mă animă pe ritmul vieții sinuos, impact puternic, de pomină, cu mult frumos ce-i dureros ... Fulgerul gândului se-ndreaptă, un paradox înspre ... mai sus; ,,înspre Lumină" - aud în şoaptă ... E-un gând de unda mării-adus. ............................................. Plec în periplu cosmic, ideal, Bagaj - doar ce e bun și e frumos; de cariu și de șoareci timpu-i ros, Eu, trec în spațiul cel universal. Mă-ntorc pe un tărâm visat Eu, boț de humă - urobor - apropiere ne-ncetat' spre Infinit - întâiu-mi dor. 9 nov 2020 Mara Emerraldi
sâmbătă, 31 mai 2025