Ultima ploaie

Ce arşiţă în suflet, oare, simt?
Îmi este dor de-o ploaie tropicală!
În stropii tăi am să mă-nec, presimt
Că inima va fi o antecală.

Să-mi curgă în şuvoi pe pieptul gol,
Chem ploaia caldă astăzi să mă ude,
Cu stropi mărunţi ca glonţul din pistol,
Dar glasul meu departe-i. Nu se-aude...

Mă laşi să ard ca soarele-n pustiu.
De ce nu vii, tu, ploaia mea de vară?
Inundă-mă! Sunt eu, nu travestiu.
Tu cerne-ţi stropii calzi, seară de seară!

Vezi? Luna s-a ascuns într-un nopal,
Va fi, se poate, ultima escală;
Privesc, zâmbind, sclipirile de-opal,
Cuprins în ploaia albă, tropicală.

Şi te visez de când eram copil,
În sol major, cântându-mi vechiul tril.