Un cosuleț cu flori E noapte peste satul învăluit de-o vrajă, Copilul doarme dulce iar chipu-i luminat De razele de lună care veghează-n strajă Să-i fie somnul dulce și visul fermecat... Cu trupu-i de lumină, un înger se ivește Și noaptea liniștită s-a scurs într-un minut, Cu zorii la fereastră, copilul se trezește, Iar vraja fermecată ca-n fum a dispărut. Și parcă, obosit, pe-o pernă capu-și lasă Și-n inima ce-i bate el simte reci fiori Când iată, deodată, zărește pe o masă Țesut în fir de aur, un coșuleț cu flori. Mirat de întâmplare, se-apropie cu-avânt Să studieze-atent petalele gingașe Și stă minute-n sir, de parcă pe pământ Nu mai văzuse flori atâta de frumoase. În jurul lui miroase a roze și a crini, Odaia i se pare acuma o grădină În care curg izvoare sub ramuri de măslini Și îngerii coboară în haine de lumină. Iar florile din coșul țesut în fir subțire Își răspândesc parfumul divin, imaculat, Dar ziua se grăbește și, iată-n asfințire Copilul ațipește și totu-i fermecat. Și-n vis același înger coboară pe o rază Cu trupu-i de lumină, cu aripi ca de foc, Și din înaltul zării el calea-i luminează Ferindu-l de urgie, si-al patimilor joc. C-o voce liniștită el îi șoptește dulce: În visul tău, copile, eu vin adeseori, Să știi că doar o dată din ceruri pot aduce În fiecare casă un coșuleț cu flori. Sunt florile iubirii: speranța și credința, E dragostea de mamă și dragostea de cer, E rodul care-n viață ți-aduce biruința Și tot ce va rămâne când celelalte pier. Și dacă vei rămâne supus în ascultare A ta va fi grădina de dincolo de nori Să povestești la oameni atunci când vei fi mare De-un înger care vine c-un coșuleț de flori. M Horlaci.
sâmbătă, 31 mai 2025