Univers necunoscut În care univers ne-am întâlnit Străini ca două stele pe un val Ce -n pragul dimineții s-au topit În două inimi arse de coral? Pe care rază de lumină vie Ți-ai aşternut iubirea însetată? Azi arde în apus ca o făclie Şi nu se stinge-n suflet niciodată! Şi pielea ta ,sub stele ca de jar, Mai se aprinde în umbra dimineții, Parfumul timpului ucis în calendar Îl simt purtat de răsuflarea vieții Prin orice colț de lume sfâşiat Ca o mătase a zării ,cenuşie, Când nu mai pot iubi ca altădat Si ploaia ne îngroapă-n amintire... În fire aurii nisipul zboară, Îți poartă urmele în calea vieții mele, Iar liniştea în suflet se strecoară Când iar te simt prin razele de stele. În care univers ne-am întâlnit, Nu aş mai şti acum să povestesc. Am scris în versuri tot ce am trăit Dar litererele-n vânt se risipesc.
sâmbătă, 14 iunie 2025