- Prin valsul frunzei ruginii În prag de toamnă râde-o floare, În cor cântând cu greierii Octombrie îi dă culoare, Cu părul negru abanos Emană-n jurul ei căldură, Iar pasul mic şi maiestuos Pluteşte candid prin natură. Când toamna ne va dezveli Şi toţi cocorii or să plece, Eu voi rămâne, dar voi ști Că floarea-i cu sclipiri aztece. - Alunecă pe coli, discret, Cuvântul nerostit, iubire, C-o doză mică de regret, C-o umbră de împotrivire. Tu ştii că toamna o detest Chiar dacă-mi poleieşte drumul Cu miere caldă... Un protest E inutil. Mi-aleg parfumul Primăvăratic şi-ndrăznesc Să sper în înfloriri perene, Sub umbra clipei, nefiresc, Purtând miracolul pe gene. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
sâmbătă, 31 mai 2025