Ziua strabate in viata mea ca printr-o strecuratoare zdrentuita; la varsta aceasta poti fi proclamat in ovatii imparat, scuipat in obraz ca impostor, poti sa fii, poti muri cu maruntaiele ucigandu-se unul pe celalalt poti paste o nesfarsita turma de porci prin jirul alunecos. Totul poate fi viata si nu este. Totul poate fi moarte si n-are putere sa fie nici atat. Ziua strabate cu greu dar o face, ochii ei sunt ochi de statuie - albi si nimic altceva, numai tu poti turna in ei viata sau macar sa lipesti deasupra-le cu scotch ori guma arabica o privire decupata din vreun album; numai tu poti picura in ipsosul exoftalmic un bob de atropina. Ziua strabate cu greu, peste ochii ei masina ta de scris trece doliul panglicii sale - fictiunea. Si iata-i: se misca, se umplu de stiri, de romane fluviu, de lacrimi si foiletoane, aprige pamflete si reportaje de pe front, de tipetele dezarticulate ale poetului candva tanar si genialoid, azi - un raft incert de biblioteca. „inca putin" iti spui, „inca putin" iti soptesti, „si ai invins" ziua strabate cu greu, Premiul Nobel pentru pace triseaza si el anul acesta, firma I.B.M. lanseaza masina de scris cu cap rotativ, un fel de craniu cu 30-40 de guri. Ai invins de mult - imparatul a fost debarcat, maruntaiele sale s-au sfasiat unul pe celalalt in necrutatoare lupte intestine, padurile de fag ia-le de unde nu-s, ia-le de un' s-au dus, impostorul a fost uitat inainte de-a recunoaste ceva, porcii aceia nenumarati s-au reprofilat in contrabanda de carne, undeva intr-o lume - nici prima, nici macar a doua, intr-o lume tarandu-se-n urma acestora ca o umbra balbaita unde cumperi de la primul venit chiar daca e un porc ce-si vinde propria carne. Ziua strabate cu greu dar o face. intorcandu-te acasa prin parcul plin de statui il zaresti pe impostor incurcat in matele imparatului vezi porcii frecandu-se de soclul statuilor, jirul a ajuns pana la glezna noptii, frontul s-a largit considerabil romanele fluvii, reportajele de la fata locului o spun. Ai invins de mult - impostorul a fost debarcat. Sau imparatul? Oricum cineva s-a incurcat in propriile-i mate sau nu, nu padurile de fag erau acelea. Da? Nu! Padurile de fag ia-le de unde nu-s ia-le de un' le-a dus impostoail cu mate de imparat, oh!, nu, gresesc - imparatul cu mate de impostor; cineva, oricum, a fost debarcat, jirul a fost scuipat in obraz. Sau nu. Nu, iertare jirului: el ar fi putut sa fie dar n-a fost; nici viata, nici moarte n-a avut putere sa fie. Ajuns acasa mai mult mort, viule, tu te-nfasori in doliul masinii de scris si dandu-ti foc strans legat in panglica fina abia simti pe propria-ti piele ca el e si negru si rosu; si iarasi negru, ca moartea ta poate incepe cu orice litera - celelalte vor urma constiincioase; te-apuca disperarea la gandul ca maine s-ar putea sa invingi din nou, ca trebuie sa invingi si maine, si-ti spui ca de-i pe-asa vei incepe prin a da in judecata Premiul Nobel pentru pace din acest an poate I.B.M.-ul - nu se va putea spune ca te ocupi de fleacuri; pentru catava vreme vei fi in centrul atentiei, iar cand totul va trece; dar pana una alta, maine iar trebuie sa invingi si ziua strabate in viata ta ca printr-o strecuratoare. Zdrentuita. „inca putin si-ai invins" -iti spui. 2 De-am fi tot noi aceia - vantul se va opri ploaia nici ea nu va mai bate iar haina ei bine haina nu va mai fi uda si grea si nici a caine batut nu va mai mirosi noaptea ni se va parea usoara ca o pilota umpluta cu fulgi de papadie; doar ochii si ororile solemne 3 Invata-ma sa bocesc cum altadata stiinta nerusinata de-a fi fericit mi-o inoculai fara sa simt - un singur lucru sa nu uiti; nu pot veni la repetitii eu care n-am gustat niciodata scamatoria porumbeilor din San Marco prefacandu-se - imperii in sir! - ca muta orasul atarnat de ciocurile lor istorice pe-un loc mai sigur — nu exista terra ferma si-odata tot trebuia sa-ti vezi maruntaiele zvacnind in gheara lacuita de-atatea curente pana la a face din ea un simplu motiv cultural. Trebuia odata si e acum! 4 Va veni si victoria candva Cu sau fara de brate lipsita de aripi sau macar de una. Cineva o va aseza intr-un muzeu imnurile vor incepe sa siroiasca din buretele prea-plin al asteptarii. Numai zborul ei pana la noi va ramane pururi dincolo nu ca o realitate abstracta ci ca o fiara nestiind nicicand sa manance din palma. Cu aripi ori numai cu brate va sosi! 5 Ce sansa inca tanar si nefericit ascultand zilnic cum crapa pielea realitatii inconjuratoare ca un rinocer tasnind din zalele sale de fonta si nimic absolut nimic nu-ti sopteste: „N-ai dreptate - moartea e doar un motiv cultural, sau macar disperarea". Ce sansa! inca tanar si inca asteptand nefericirea luminandu-te ca fildesul fermecat dintr-o alta mie si una de nopti. Chiar asa, ce sansa! 6 „Bonne chance, mon petit vierzhen" - mana impingandu-ma trecandu-ma dincolo de orizont firul acela atat de subtire si atat de de netrecut. 7. Daca tu, moarte, nu mai ai loc de mine iar tu, viata, nu tremuri parasindu-ma, ci aluneci asemeni sarpelui din pielea naparlita, atunci luati-va, neinduplecatelor, luati-va de beregata voi doua scrieti, una pe gatul celeilalte, sentinta ca pe calendarul desavarsit al naturii, dar lasati-ma, zic, sa va admir inghitindu-mi lacrima amestecata cu scuipat ca pe un ou de aur; tragedia mea e ca sunt pregatit pentru fiecare din voi doua - slabiciunea voastra nu e mai mica: voi nu va cunoasteti decat prin mine. Ci dati-mi linistea sa va admir nemairostindu-va numele!
miercuri, 16 iulie 2025