“îngerul păzitor te însoţeşte doar până la marginea cerului din tine” N. Petrescu am nevoie de un înger o nevoie existenţială care îmi macină noaptea în morile vântului obosită aţipesc preţ de o secundă albul îngerului meu e o fantasmă totuşi ochii mă dor de atâta lumină dacă e adevărat că-mi eşti mereu alături dacă mă auzi e timpul să te arăţi nu sunt destul de arogantă încât să nu-ţi cer asta păşesc pe vârful degetelor cu teama că aş putea spulbera armonia universului tău dar am dreptul să primesc câteva răspunsuri unde eşti când nimeni nu mă vede pe ce parte a inimii îţi culci cu nepăsare aripile grele de păcat de ce taci când în lumea e un vacarm apocaliptic *** lasă aripa vântului să-ți mângâie tălpile nopțile vor trece galopând ca unicornii copilăriei pe linia destinului scufundându-se în marea neliniștită ce tinde după țărmuri calde să-și numere scoicile acoperite de sideful timpului visătoareo îngerii nu trebuie chemați sunt lângă tine lasă liniștea să-ţi scrie povestea s-o poți citi în braille cu degetele visului când tac sunt acolo pe plaja unde urmele noastre se împletesc cu asfințitul valurile nu ne-au şters niciodată lasă îngerul din tine să mă cheme serafimul din inima mea va poposi pe umărul stâng luminat de credinţa că exist liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025