Precum visul prinde aripi către stele sclipitoare, răsărind ca mândra lună peste-al nopţii calm ocean, netrăite sentimente îşi pornesc a lor vâltoare, valuri, vuiete, vârtejuri în al vieţii alean. Spumegă învolburate doruri nemaiîntâlnite și lovesc nevolnicia unui mal de mult uscat, ce-şi trecuse în uitare valurile arvonite unei clipe de iubire şi al dragostei păcat. De mă-ntrebi a cui e vina pentru astă’ feerie, când torente de iubire se cuprind cu-al vieţii val, formând dolii sau vârtejuri, a iubirii dulce vrie, eu răspund c-a fost Destinul şi-al lui tainic areal. De amor cuprinsă-i clipa căci am întâlnit fiinţa aducându-mi ape limpezi, în prea negru suflet trist. Luminând a mele gânduri, tu eşti crez şi eşti voinţa ce mi-au dăruit iubirea, drept motiv ca să exist. Precum viaţa trecătoare către piscuri se-întinde culegând a sa splendoare de pe cer nemărginit, a mea dragoste îşi poartă sentimentele profunde prinse în cununi de laur şi în trupul chinuit. Azi, pe ale tale tâmple, necuprinse de-ndoială îţi aşez cununa sorţii şi, de vrei, eu te urmez. Pe covorul de iubire să păşim fără sfială uniţi suflet lângă suflet, în iubire şi în crez. Din a cerului sclipire azi culeg inelul sorţii, pe-al cimiliturii deget, cu evlavie, ţi-l pun. Atingând cu el lăcate vei închide clipa morţii, lăsând depănarea sorţii să-mplinească ce îți spun.
sâmbătă, 31 mai 2025