Vreau iar toamna vântul piept sărac să-mi taie pe din două şi să mă lase fără piele – vreau, fără oase să rămân şi întuneric tot din coaste aer să atingă, cer să se facă, gol să fie tot şi eu să mă preling pe cărare, ca nişte frunze amărâte, disecate, rupte de întreg, murdare şi anoste, şifonate toate, toate toate să-mi acopere rămăşiţe de întreg aer de-ntuneric şi vocea mea cea răguşită în galben s-o îmbrace călcată de paşi grei în covor de frunze să se-ntipărească al creierului galben galben peisaj, să rămân doar eu şi toamna mea
sâmbătă, 31 mai 2025