Vremea inimilor noastre ... Privește, vine toamna, Mi-a șoptit un vânt aseară, Pleacă vara, pleacă doamna, Cu-a ei căldură infernală! ... Vor mai fi zile senine, Poate-așa, din, inerție, Numai zilele cu tine Rămân aici, ele nu pleacă, Le-am făcut o colivie Cu gratii dese, să nu treacă Și le-am preschimbat pe toate, Cu sărut pe săturate, În alint și poezie, Toamna noastră să-ntârzie! ... Că ce-o fi dincolo de noi? Nopțile lungi, zilele mici, Frunze moarte, copaci goi, Să ne bucurăm aici ... De-o vară lungă și frumoasă, Cu nopți senine și albastre Cu iubirea prețioasă Din vremea inimilor noastre!