Plutind pe clipe pline de-ntristare Mă-ntrec cu vântul la suflat rugină, Acopăr ochii plânşi la câte-o floare Şi îi promit că-am să o fac regină. Ce doare frigul când usucă iarba Ce grabă şi ce zel pe nori iernatici, Copacii-şi rad cu greutate barba Iar eu gonesc pe cai de vânt sălbatici. În zborul meu prin toamna cenuşie Regretele s-au prins de doruri grele, Încerc să inventez o giduşie Ca zeii să-mi trimită alte iele. Prin ploaia ce mă picură pe gânduri Întrezăresc o oază de speranţă, Privind la zorii îmbrăcaţi în flenduri Mi-am repictat pe glas exuberanţă. În grabă-alerg pe aripe de fluturi Şi mă opresc pe-un bor de pălărie Îi pun pe buze-o tolbă cu săruturi Şi-n ochi privirea-mi şuie şi candrie. Mă prind cu firul dragostei de zâna Ce freamătă cu sufletu-n cuvinte, Chiar dacă toamna îmi furase tihna Idilele, sunt în iubire sfinte.
sâmbătă, 31 mai 2025