câte clipe închid inimile în spatele bătăilor lor câte vise se întorc în rotundul inegal al nopţilor câte aşteptări se opresc în prag câte mâini strâng la piept aer câte rapsodii îngână mierlele şi sturzii de lumină câte zile îi trebuie unui gând să ajungă aripi câţi noi goi de noi trecem printre alţi goi de ei câţi avem norocul să întâlnim cu adevărat fericire câte faruri se nasc din fiecare țărm câte idealuri din fiecare braţ întins spre soare câți stropi de rouă numesc între ei florile de tei poeţi câte din toate speranțele vor fi vrut să fie în clipa care a trecut despre câte zări spune vântul când ne umflă pletele de visători câţi semeni merg mână în mână râzând câți alții se retrag tot mai goi de tot ce-au avut câte chitare, piane și viori însoțesc acest suflet tremurător? _ Copyright Mariana Fulger