Doar doină

Mai dă-mi din când în când de veste
să cred că totu-i ca-n trecut
când mori de vânt ţeseau poveste
cum alta nu era-n ţinut.
Era minunea despre raiul
tocmit sub poalele de deal
şi peste care curgea naiul
cu turme strânse sub caval
mânate lin către izvoare
de apa limpede şi rece
unde se-adapă şi mioare
şi ciurda când spre casă trece.
Dacă vreun noaten o ia razna
îl strâng dulăii sub jujeu
şi peste tot se-ntinde hazna
ce-o rânduise Dumnezeu.
Când seara scapătă-n tărie
se strâng ciobanii lângă foc
cu gândul dus la vreo fetie,
eu, numai eu nu am noroc
că-s rătăcit de suferinţa
de-a fi departe de la voi
mă mai alină doar dorinţa
s-aud în staul zvon de oi.
Iar de-oi sfârşi cum nu mi-e vrerea
măcar m-aduceţi înapoi
şi noaptea risipiţi tăcerea
cu ceteri, flaut sau oboi.
Şi-n zori când iar se scutură
ori ceţuri ori boboci de rouă
vă strângeţi lângă ciutură
şi rostuiţi poveste nouă.

27.10.2005
Volumul DOINA DORUL DUMNEZEU, 2017