Cresc volume de istorii În dimensiuni concrete Nu pe perle din memorii, Ci-n porunci din cabinete. Sunt plătiți prea bine scribii Pentru lucrul lor rentabil Pomenirea să o schimbe C-un trecut mai convenabil. Să nu supere pe nimeni De pe tron ori de la naibă Și să-ngroape-n scrieri inimi Ce Credință pot să aibă. Se pocește începutul Cu o ipoteză „faină” Ca să moară tot trecutul Scorniturilor în haină. Se amestecă în troacă Rămășițele zoioase Și cu ele se încarcă Universități și clase. Ce nu-i „bine” se ascunde Ori se pune dur la „rece”, De nu știm veniți de unde Și-ncotro ne vom petrece. Că ne-au învățat străinii Că ei sunt „liberatorii”, Iar din noi, din noi, românii, Au compus cotropitorii. C-o minciună pe minciună Se împroașcă în Dreptate: Nu pot un cuvânt să spună Morții-n patruzeci și șapte. Îmbrăcăm iarăși cu frică Verighete de cătușe Căci nu pot soldați să zică Din războaiele cu rușii. Zăngănim, căței cu salbă, Să le placă la cucoane... Tac, căzuți prin Valea Albă, Și Mihaii, și Ștefanii. Decebalii sunt prin zgură Stropiți cu rachiu de perje Că și limba lor din gură Și din suflet azi se șterge. Cu povești de mahalale Am uitat strămoșii-n astre, Ei n-au loc în manuale Nici în sufletele noastre. Noi suntem popor de pace Cu guverne de bravadă - Cine oare să ne-atace Tuturor când dăm din coadă?! Numai când, mușcați de pizmă, Hăituim frați, să nu fie, Vreun străin ne arde-o cizmă Să nu facem gălăgie. Că-nțeleg de ce în viață Nu mai vin strămoșii iară: Pur și simplu le e greață Pentru cine-așa luptară... Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025