Dragostea mi-a pătruns în suflet ca un ochi de lumină cu privirea ascuțită. Ușoară ca un vis, fulguiește în întunericul aspru până la aprinderea gândului în care aștept să răsari din clipă în clipă. Trecutul îmi pare un oraș străvechi al ghețurilor pe care l-am lăsat în urmă ca o justificare: a fi eu tu în a fi clipa în care ne înfigem gândurile în mintea celuilalt. Închid întunericul când inima îmi tace, ascultând cum curgi în gânduri pasăre măiastră refăcând adolescența luminii.