Iubito cu ocazia minunii ţi-au înnebunit iar sânii Şi mi-au ars sinapsele c-au-nnebunit şi coapsele Iadu-mi dă alte imbolduri c-ai înnebunit din şolduri Şi-mi arată chiar nimicul c-a înnebunit buricul Toată eşti o nebuneală când răsai din noapte goală Că mă-ntreb zău omeneşte Dumnezeu nu-nnebuneşte Răsturnând tot Universul îmi înnebuneşte versul Şi-mi arde pe loc hârtia când îţi fur şi-n scris fetia Şi-mi aruncă vai blestemul c-a înnebunit poemul Şi nu vrea ca să-mi primească nebunia omenească Costel Zăgan, Ode gingaşe
sâmbătă, 31 mai 2025