Am spus: „Mesia s-a născut! Uitați-vă spre empireu Cum cad speranțe pe pământ, În boabe mici de curcubeu. ’Și-apleacă fruntea Dumnezeu, Plângând în taină Pruncul Sfânt, De nașterea ce L-a durut, De viața grea ce-a început…” Iar magii-au spus ca-ntr-un descânt: — Adevărat că s-a născut! Am spus: „Vai, Mielu-I condamnat, Se mută Templul la Calvar Și crucea plânge pe altar!” Și-atunci un cui hidos, murdar, Chemând ciocanul ce-a lovit În mâna mea s-au așezat, Unite cu al meu păcat; Și-o șoaptă pieptul mi-a zdrobit: — Adevărat, e condamnat! Am spus: „Hristos a înviat!” Și am văzut cum curge ura Din haitele de vulpi viclene. Dar cine să închidă gura Acelor ce-au primit tortura Privind spre ceruri din arene?! „De ce muriți?” am întrebat Și mi-au răspuns cu glas curat Mii, zeci de mii de Magdalene: — Adevărat, a înviat!