Abis în speranţă

Cutreierări de gânduri
Prin univers pustiu
Noianele de nimburi
Pândesc în purpuriu.
Răscolitoare visuri
Prin armonii de lut
Te duc înspre abisuri
De neputinţe-n rug.
Numerice cadavre
Se amăgesc la rând
Ştiind că nemurirea
Rămâne doar un gând.
Sunt a priori pierdute
Ele senzaţii moarte
Te laşi în amăgire
De tine şi de toate.
Căci totului din tot
Îi mai lipseşte vrerea
Mai e un pic de tot
Şi se va pierde firea.
E-un abis de speranţă
E amalgamul gol
E început de viaţă
Cândva am să mă scol.