Absent nemotivat?

“Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.”
Mihail Drumeş

- E noaptea neagră ca un bol cu smoală
Și luna plânge parcă în cuibar,
Mă uit în așternut și perna-i goală
Pe unde rătăcești nu am habar

Nici nu mai știu dacă în intersecții,
La semafor, joacă intermitent
Culoarea galbenă ori sunt proiecții
În minte ale unui chip absent.

Strig catalogul, unde ești iubire?
Ploaia mă udă, fie și potop,
Că tot rămâne câte-o amintire,
Cu Liliana-n fiecare strop.

- N-am absentat nicicând nemotivat,
De sufletul fragil o îndoială
S-a-ncolăcit şi am întârziat,
Am reluat haotic o greşeală.

Mă-mpiedic uneori de câte-un gând
Şi inima mi-e scufundată-n beznă,
Un înger stă la geamul meu plângând
Şi-un demon îmi încătușează-o gleznă.

Nu caut motivaţii ştii că sunt
Un amalgam bizar de contradicţii,
Dar te iubesc total, în amănunt,
Aşa că nu-mi impune interdicţii.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif