Adagio

saltimbanc
în hotelul pierdut
părăsit
la un capăt de mare
tăcut
　　　　　　　　　　　　   pustiit
　　　　　　　　　　　　           
un actor
　　　     biată coajă a rostului mic 
　　　                   un nimic
un nimic
　　      saluta
　　　　　　　　　        fără veste               
ca un cort izgonit
şi c-o lacrimă veche
curcubeu cuprinzând       
pe o stâncă
spre mare
　　　　　               cu stânca vuind
chiar vedea
　　　　　　　　　chiar vedea
　　　　　　　　　       în sfârşit
　　　　                                               
înmărmurind
　　　　　　　　　înţărmurind
　　　　　　　　　　　　　　　　　　　iubind