lângă birou o sticlă de coniac așteaptă s-o sărut la ceas de seară ca despărțirea noastră să nu-mi pară atât de tristă. inutil îmi fac de lucru adunându-mi o comoară de muzici fine de odinioară sau studiind istorii din alt veac care-au creat tot ce îmi înconjoară ființa. oare ce-mi mai e pe plac? pe-aici se pot privi femei la vrac și minți clocite-n poezie chioară golită de antren. să nu mă doară trecerea timpului? sunt un copac din care frunzele tânjesc să moară topindu-se în putrezire. tac și-aștept. azi liniștea mă înfioară. în mine zâmbetele tale zac. nu! amintirea lor n-are să piară. ce nostalgie! inimă bizară! sentimental vorbind sunt doar un rac. ajunge. cântă-n cască o vioară. ia să mai sorb o gură din coniac.
sâmbătă, 31 mai 2025